Codul Genesis

Oamenii de stiinta au pus la punct unele ipoteze referitor la scopul misterioasei secvente genetice, dar nu le pot sustine momentan cu dovezi. Bejerano sugereaza ca ele pot fi o prezenta latenta, ce functioneaza ca un sistem de siguranta, atunci cand intregul sistem sufera anumite schimbari. Sau ar putea fi extreme de importante numai in anumite momente din istoria speciilor. “Imaginati-va ca aceste gene ne apara impotriva unei boli care apare doar din timp in timp”, a spus Bejerano. “Odata la 10.000 de ani se poate intampla un eveniment de extinctie epidemica si numai cei care au aceasta regiune in ADN-ul lor pot ramane imuni.” In ciuda eforturilor sustinute si a progreselor facute in intelegerea ADN-ului, codul genetic prezinta inca multe necunoscute pentru cercetatori, iar multe din intrebarile care inca se pun, sunt din cele mai fundamentale.

Genomul uman este compus dintr-o succesiune de ceva mai mult de 3 miliarde de litere si are la baza un alfabet simplu alcatuit din numai patru semne: A (adenina), C (citozina), G (guanina) si T (timina). Oricât de uriasa este cartea ADN-ului din literele sale numai 3% alcatuiesc genele, care contin informatiile pentru fabricarea proteinelor. Acest proces se desfasoara în doi pasi: mai întâi codul ADN continut în gene este transcris pe ARN, iar acest ARN serveste drept sablon pentru construirea proteinelor. Pâna în prezent cercetarile asupra ADN-ului se concentrau asupra genelor, deoarece se credea ca ele pot provoca boli mostenite genetic, neglijându-se cu buna stiinta ADN-ul noncodant, asa-numitul „junk DNA”. Dar iata, o serie de 29 de lucrari stiintifice, publicate pe 14 iunie în revista Nature si în Genome Research, vine sa schimbe fundamental modul în care întelegem „functionarea” ADN-ului.

Algoritmii genetici au fost sugerati de procesele evolutive din biologie, furnizând o tehnica adaptativa, robusta si fiabila, în care o multitudine de solutii evolueaza, prin secventele de generatii, catre o solutie optima si globala. De regula, toate solutiile sunt reprezentate prin elemente binare; fiecare solutie selectata este codificata ca un vector denumit cromozom, având componente descrise ca fiind genele si având pentru pozitii specifice valori numite allele. Solutiile corecte, bazate pe o functie potrivita si oportuna, sunt solicitate pentru reproductibilitate, folosind operatori de recombinare genetica ca de exemplu mutatia si încrucisarea. Algoritmii genetici poseda strategii euristice capabile sa asigure scaparea de asa numitele minime locale. Forta algoritmilor genetici deriva din paralelismul lor global, si anume din alocarea simultana a efortului de cercetare catre diferite zone ale ariei de investigare; ei sunt foarte avantajosi si adaptati pentru solutii la problemele cu solutionare îndelungata. 

VIZUALIZATI FILMULETUL AICI.

Sursa: www.descopera.ro ; www.stiintasitehnica.ro ; www.revistamagazin.ro ; http://nobelprize.org